Primul an de viață este complicat atât pentru bebeluși cât și pentru părinți iar procesul de adaptare la noile condiții este unul nou pentru toți actorii implicați în procesul de creștere și educare.
În primul an, bebelușii trec printr-o creștere semnificativă a masei corporale, copilul suferind schimbări de la o lună la alta. Dacă la naștere, greutatea și lungimea pot varia semnificativ, după primele săptămâni ei câștigă în greutate și cresc rapid în înălțime. Monitorizarea greutății și înălțimii se face împreună cu medicul specialist și medicul de familie. În primul rând bebelușii își dezvoltă bine motrica: controlul capului, apucarea obiectelor cu mânuțele, strângerea obiectelor precum și executarea diferitor mișcări la nivelul membrelor. Tot pe parcursul primului an aceștia își îmbunătățesc aceste abilități ajungând în final să se rostogolească, să stea în funduleț, să se tragă în picioare și chiar să facă primii pași în jurul vârstei de un an.
În privința capacității cognitive putem menționa câteva lucruri: ei se concentrează asupra stimulilor vizuali și auditivi; încep să recunoască fețele familiare și vocile părinților mai apoi își dezvoltă capacitatea de a urmări obiecte în mișcare, de a explora mediul înconjurător și de a înțelege relațiile cauză-efect simple. Tot acum începe să se dezvolte memoria, au capacitatea să își amintească anumite obiecte sau evenimente.
Forma de comunicare în primul an este cea non-verbală: plâns, zâmbet și mimică, contactul vizual pentru a-și exprima diversele necesități. Tot prin comunicarea nonverbală copii în primul an de viață își exprimă și diversele stări emoționale. Pe măsură ce cresc, încep să emită diverse sunete simple, de asemenea încep să înțeleagă cuvinte simple folosite de cei din jur. În jurul vârstei de un an, unii copii pot începe să emită primele silabe ma-ma, ta-ta, ba-ba… etc.
O primă formă de atașament apare pe parcursul primului an de viață. Lipirea copilului de părinți nu are la bază doar nevoia primară de hrană ci și una de afectivitate. În primul an de viață, bebelușii încep să dezvolte o legătură puternică cu părinții precum și cu alte persoanele apropiate; învață să recunoască emoțiile celor din jur și pot răspunde în consecință. De asemenea, acum învață prin imitare și încep să-și exploreze propriile emoții precum bucuria, tristețea sau frustrarea.
Trebuie totuși să atragem atenție la un lucru extrem de important: fiecare copil are propriul lui ritm de dezvoltare. Cu cât părinții înțeleg mai repede acest lucru cu atât mai repede o să se asigure dezvoltarea armonioasă a copilului.
Tips
Dacă plecați pe undeva o perioadă scurtă de timp, legați de pătuțul bebelușului o eșarfă pe care o purtați mai des. Fiind impregnantă cu mirosul corpului dumneavoastră când se va trezi dacă nu o să vă audă vocea acesta o să stea liniștit.
Cum dezvoltăm motorica – fină (reprezintă capacitatea de coordonare şi precizie a mişcărilor) si grosiera (implică folosirea grupelor musculare mari, care coordonează mișcarea membrelor, susținerea capului și a trunchiului)
Lista de mai jos vă va ajuta să urmăți cu ușurință dezvoltarea normală a bebelușului:
- Reflexul de supt – când se atinge cerul gurii, copilul începe să sugă;
- Reflexul de a impune cu limba – susține capacitatea de a suge, dar și ulterior, după diversificare, va proteja copilul de sufocare cu mâncare;
- Reflexul palmar – tendința de a apuca obiecte;
- Reflexul punctelor cardinale – când copilului i se atinge obrazul, va mișca spontan capul în direcția stimulului, pentru a suge;
- Reflexul Babinski – când se pune presiune pe talpa copilului, pe lungime, copilul îndepărtează degetul mare de celelalte;
- Reflexul Babkin (reflexul mano-bucal) – dacă se aplica presiune pe palma, copilul deschide gura și are tendința de a îndoi mâna, din dorința de a băga în guriță;
- Reflexul Moro (reflexul de speriere) – extinde brațele apoi se îndoaie și le trage spre corp cu un scurt strigat; adesea declanșată de sunete puternice sau mișcări bruște.
Cum dezvoltăm și organizăm senzațiile copilului
Bebelușul are o sensibilitate senzorială foarte puternică. Din acest motiv îngrijirea, ținutul în brațe și alinarea plânsului prin a răspunde la nevoi: alimentația, igiena, somnul, comunicarea și hăinuțele confortabile sunt de bază. Copilul învață prin atingeri și stimulări ale corpului de aceea e important să fie îngrijit cu blândețe și atenție continuu. Continuitatea în primul an de viața este de bază. Ce includeți în interacțiunea cu copilul pentru stimulare senzorială găsiți mai jos:
- cântați-le încetișor și blând – vocea calmă și caldă a părintelui le va oferi un sentiment de securitate și de apartenență;
- aplecați-vă deasupra chipului lor (în primele două luni de viață, mai departe de 20-35 cm el va vedea doar umbre şi forme neclare, deci trebuie să stați aproape de el) şi vorbiți calm, liniştit, despre ce vreți voi, privindu-l în ochi. Astfel bebelușul se obişnuieşte cu voi, cu chipul vostru şi vă asociază fața cu o stare de linişte, calm, protecție;
- atingeți pielea cu diverse materiale, de texturi diferite, repetându-se numele acestora și senzația care vine cu ele – ”Aceasta este o eșarfă de mătase, e foarte fină și ușoară. Acesta este un urs de pluș, este foarte cald și pufos”;
- apropiați ușor o floare de chipul lor, cât să-i simtă parfumul delicat – povestiți ce fel de floare este, ce culoare are și descrieți mirosul respectiv;
- luați bebelușul cu voi atunci când mergeți prin casă (fie dacă faceți mâncare, fie dacă ordonați lucrurile, fie dacă ieșiți la plimbare)și povestiți, blând și calm despre ce faceți .
Cum îl ajuți bebelușul să dezvolte procesele cognitive
Vă felicităm! În viața dvs a apărut un copil. Vă așteaptă un an plini de emoții și griji, posibil din cele din care nu ați cunoscut încă. Din experiența noastră știm că voi aveți nevoie de maximă grijă și suport. Vrem să menționăm că primul an de viață este cea mai importantă etapă din viața și dezvoltarea copilului. În această perioada, achizițiile motorii (mișcările), cognitive (procesele prin care copilul cunoaște și înțelege lumea) sau antropometrice (fizice: înălțime, greutate) sunt unice și un proces foarte dinamic. Legătură strânsă cu copilul îl va ajuta să perceapă mai ușor ceea ce e nou. Prin joc poți stimula dezvoltarea cognitivă a bebelușului. La început, poți să lași copilul să atingă și să afle cum se folosesc jucăriile de care e interesat. Alte lucruri pe care este indicat să le faci sunt:
- să îi cânți sau să îl lași să se joace cu instrumente muzicale pentru copii, pentru că muzica are un rol la fel de important ca activitățile matematice în dezvoltarea cognitivă;
- să-l ții în brațe și să-l legeni, ca să se simtă în siguranță;
- să te joci cu el, fiind atent să nu obosească sau să dea semne de neliniște;
- când copilul scoate sunete, răspunde-i repetând și adăugând cuvinte;
- citește-i – astfel, va descoperi cum se folosesc sunetele pentru a forma cuvinte;
- vorbește-i – Nou-născutul va fi calmat de vocea părintelui.
Cum îl ajuți pe bebeluș să își dezvolte limbajul
- imită sunetele pe care le face. Îl vei încuraja să scoată și mai multe sunete, acesta fiind începutul conversației;
- ține-l aproape de fața ta atunci când îi vorbești, ca să-ți vadă buzele și să te audă bine;
- vorbește-i bebelușului despre ceea ce faci în acel moment, se va obișnui cu cuvintele și le va învăța;
- vorbește-i cu o voce melodioasă, cantată, plină de entuziasm, pentru a-i menține interesul în a te asculta;
- alocați timp în fiecare zi să vă jucați cu jucării sau să vă uitați la pozele din cărțile pentru copii;
- scoate sunete diferite pentru a-i capta interesul. Te poți ajuta de glasul propriu sau de o jucărie care caraie sau scârțâie;
- făcându-l atent la sunete, îl vei ajuta să-și dezvolte abilitățile de ascultare, mărindu-i, de asemenea, cunoașterea asupra lumii care-l înconjoară;
- încurajează-l să te privească în activitățile zilnice, verbalizând fiecare dintre acțiunile întreprinse: când vă îmbrăcați, când mâncați sau când îi schimbi scutecul. Îl va ajuta în dobândirea atenției și a abilităților de comunicare;
- imită-l cand scoate sunete. Îl vei învață despre rolul fiecăruia în conversație și îl vei încuraja să scoată și mai multe sunete;
- însoțește acțiunile de cuvinte: flutură din mână când spui “pa-pa” sau ridică biberonul cu apa în timp ce îi spui “bea”. Copilul va învăța să asocieze ceea ce vede și face cu limbajul;
- cântați cântece și jucați “ascunselea” pentru a-i încuraja acțiunile de comunicare și atenție (când mănâncă și face baie);
- alocați timp în fiecare zi sa va jucați cu jucarii sau sa va uitati la pozele din cărțile pentru copii;
- când ți se pare că a spus un cuvânt, crede cu adevărat și repetă ori de cate ori ai ocazia.
Cum dezvolți atașamentul sigur în relația cu copilul tău
Atașamentul – răspunsul emoțional de calitate la nevoile copilului. Un atașament securizant se stabilește atunci când mama este responsivă în majoritatea situațiilor în care este solicitată de către copil. Calitatea răspunsului este și ea importantă. Un răspuns emoțional de calitate include:
- Recunoașterea stării emoționale și reacție rapidă la solicitarea copilului
- Oferă congruență în emoții (recunoaște și oglindește sentimentul negativ al celui mic)
- Oferă confort, nu mai mult distres (propriile sentimente negative)
Cum dezvolți atașamentul sigur?
Cercul Siguranței este baza atașamentului, care ne învață că relația copilului cu părinții săi joacă un rol hotărâtor în starea lui de bine, de sănătate mentală și emoțională. O relație care îi oferă protecție îl va ajuta să își formeze tiparele după care modelează relațiile în viața adultă.
A răspunde de fiecare dată nevoilor copilului, e perceput de copil în primul an de viață că e iubit de părinți, că e protejat de orice disconfort și pericol de către adult.
Copil în primul an de viață învață prin senzații. Doar îngrijirea este unicul limbaj prin care copilul înțelege că este iubit.
Copilul în primul an de viață se alintă. Scorul apgar se verifică doar la naștere. Nu testați plămânii copilului. Nu-l lăsați să plângă gratuit. Brațele mamei, zâmbetul cald, vocea duioasă contează în această perioadă.
Bibliografie:
Ce parere ai, să dormi sau nu cu bebelușul împreună?
Pediatrii britanici au modificat recomandările privind somnul bebelușilor, în urma unor argumente prezentate de Sarah Patel, un sleep trainer din Marea Britanie (un specialist care
ajută părinții să dezvolte obiceiuri de somn sănătoase pentru bebeluși și copii mici și oferă sfaturi și strategii pentru a ajuta părinții să își educe copiii într-un mod care să îi învețe să doarmă bine și să aibă un program de somn regulat) Acest specialist a explicat beneficiile împărțirii patului între mamă și bebeluș. Înainte, era descurajată această practică, dar acum
părinții sunt îndemnați să împartă patul în siguranță cu bebelușul. Aceasta este o schimbare
majoră față de poziția anterioară a specialiștilor. Ca urmare a recomandărilor sale, NHS – National Health Service (echivalentul Ministerului Sănătății din Marea Britanie), a decis să
schimbe ghidul pentru somnul copilului în primul an de viață.
Există unele beneficii recunoscute ale împărțirii patului între mamă și bebeluș, printre care:
- Îmbunătățirea somnului pentru ambii – atât mama, cât și bebelușul pot adormi mai ușor
și pot avea un somn mai odihnitor când dorm împreună. - Promovarea alăptării naturale – atunci când bebelușul este lângă mama, alăptarea
devine mai ușoară și mai la îndemână, ceea ce poate ajuta la promovarea alăptării
naturale și la menținerea laptelui matern la un nivel ridicat. - Promovarea legăturii dintre mamă și bebeluș – împărțirea patului poate ajuta la
dezvoltarea unei legături mai puternice și mai apropiate între mamă și bebeluș, ceea ce
poate fi benefic pentru dezvoltarea emoțională a copilului.
Este important de menționat că împărțirea patului poate fi periculoasă și că trebuie luate măsuri
de siguranță adecvate pentru a minimiza riscul de sufocare sau alte accidente în timpul
somnului. Recomandările și precauțiile specifice variază în funcție de vârsta și greutatea
bebelușului.