Drepturile copilului pe care toți ar trebui să le cunoască
Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, adoptată de către Adunarea Generala a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989, protejează drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale cu scopul de a asigura dezvoltarea completa a potențialului copiilor într-o atmosfera de libertate, demnitate și justiție.
Prezentăm 12 domenii de bază ale drepturilor copilului pe care toată lumea ar trebui să le cunoască.
- Nediscriminarea. Prezintă principiul conform căruia toți copiii, indiferent de rasă, etnie, naționalitate, religie, sex, orientare sexuală, statut socio-economic, stare de sănătate, aspect fizic, abilităţi etc., merită tratament egal. Copiii cu dizabilități au dreptul de a primi îngrijirea, educația și instruirea specială pentru a se dezvolta, a căpăta maximum autonomie posibilă și a duce un trai deplin și activ în societate. Copiii refugiați sau cei care cauta să obțină acest statut au dreptul de a primi ajutor și se bucură de aceleași drepturi ca și copiii din țara în care locuiesc. Copiii din comunitățile minoritare au dreptul de a-și practica religia, limba, cultura și obiceiurile.
- Familia. Fiecare copil are dreptul de a locui cu familia sa, cu excepția cazurilor în care acest fapt este incompatibil cu interesul superior al copilului. Copiii ai căror părinți nu locuiesc împreună ar trebui să rămână în contact cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acesta dăunează copilului. Dacă un copil locuiește într-o țară diferită de părinții săi, copilul și părinții trebuie să aibă voie să călătorească pentru a putea fi împreună. Copiii nu pot fi separați de părinți decât dacă unul sau ambii sunt abuzivi sau neglijenți, ori mediul lor de locuire nu este sigur. Familia poate avea orice structură, dar trebuie să insufle un sentiment de apartenență și să ofere un mediu iubitor și îngrijitor. Copiii și tinerii merită să simtă atașament față de îngrijitorii lor, oricare ar fi aceștia.
- Sănătatea. Fiecare copil are dreptul la viață, la a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare. Ei trebuie să învețe obiceiuri bune de sănătate și igienă în școli și programe speciale. Copiii au dreptul la examinarea medicală periodică în vederea ținerii sub control a sănătății mintale, fizice, psihologice, emoționale, mai ales când comportă careva riscuri. Guvernele au, de asemenea, responsabilitatea de a ajuta familiile care nu își pot permite cheltuielile de sănătate.
- Protecție împotriva violenței. Fiecare copil are dreptul la viață liberă de abuzuri. Copiii ar trebui să fie liberi de muncă dăunătoare, droguri, abuz sexual, trafic de persoane, pedepse corporale, abuz emoțional și psihologic, detenție dăunătoare, război și orice alte forme de violență și exploatare. Copiii au dreptul de a solicita ajutor legal și medical dacă sunt răniți sau abuzați. Ei ar trebui să fie liberi să depună plângeri cu privire la abuz unei terțe părți, iar abuzatorii ar trebui să fie urmăriți penal în cea mai mare măsură a legii.
- Dreptul la identitate. Copiii au dreptul să fie înregistrați la naștere, să le fie recunoscute numele și identitatea națională a copilului, să fie informați despre identitatea lor. Copiii au dreptul de a primi, accesa și transmite documente de identitate proprie. Înregistrarea oficială trebuie să includă numele, locul și data nașterii și datele despre familie. În cazul în care documentația este distrusă sau dacă anumită informație despre identitatea copilului este compromisă într-un anumit mod, guvernul trebuie să asiste copilul să-și recapete identitatea.
- Educația. Fiecare copil are dreptul la educație. Învățământul obligatoriu trebuie să fie gratuit. Învățământul liceal, secundar sau universitar trebuie să fie accesibil fiecărui copil. Fiecare copil trebuie să primească cel mai înalt nivel de educație disponibil. Educația trebuie să-i pregătească pentru participare ca cetățeni activi, formându-le responsabilitatea și simțul comunității. De asemenea, trebuie să dezvolte personalitatea, talentele, abilitățile, cunoașterea drepturilor și a obligațiilor de a respecta autonomia, drepturile, culturile și diferențele celorlalți.
- Libertatea gândirii. Copiii au dreptul să vorbească, să exprime și să împărtășească ceea ce învață, gândesc și simt. Ei pot folosi orice mijloace de exprimare creativă, cu excepția cazurilor în care aceasta dăunează într-un anumit fel altora. Copiii își pot determina modul de a gândi, mijloacele de exprimare, opiniile, ideologiile sociopolitice, credințele religioase și spirituale, cu condiția ca acestea să nu încalce drepturile altora. Părinții trebuie să-i învețe pe copii să se exprime și să respecte opiniile celorlalți. Copiii au dreptul de a se alătura sau de a crea grupuri și organizații. Ei au dreptul să se întâlnească și să pledeze pentru schimbare, atâta timp cât nu fac rău altora. Copiii au dreptul de a-și exprima opiniile asupra problemelor care îi afectează. Adulții trebuie să țină cont de preocupările și opiniile copiilor.
- Accesul la informație. Copiii au dreptul să transmită și să primească informații prin internet, radio, telefon, televiziune, cărți și alte resurse. Adulții trebuie să se asigure că informațiile pe care copiii le transmit și le primesc nu sunt dăunătoare, să încurajeze și să învețe modalități de accesare și procesare critică a acestora. Guvernele trebui să asigure cât mai liber posibil accesul la informații, oferindu-le în mai multe surse și mai multe limbi.
- Confidențialitatea. Fiecare copil are dreptul la intimitate. Legea trebuie să protejeze confidențialitatea copiilor în toate domeniile, inclusiv online. Documentele personale ale copiilor nu trebuie publicate. Familia, casa, comunicațiile personale și reputația copilului trebuie să fie protejate. Se păstrează confidențialitatea asupra victimelor minore ale abuzului: numele, imaginile sau informațiile despre acestea nu pot fi publicate.
- Dreptul la dezvoltare artistică și participare culturală. Fiecare copil are dreptul de a se implica în activități culturale, artistice și creative. Copiii din grupurile minoritare au dreptul de a participa la viața culturală și artistică a culturii lor. Activitățile culturale și artistice trebuie să reprezinte copiii din toate mediile sociale. Copiii trebui să fie protejați de operele de artă care îi pot traumatiza, provoca sau tulbura emoțional. Cu toate acestea, ei trebuie să dispună de acces și de dreptul de a crea opere de artă controversate sau nepopulare, fără teama de cenzură, excepție făcând acele lucrări care se supun restricțiilor prevăzute în mod expres de lege, necesare pentru protecția securității, opiniei, sănătății publice şi a bunelor moravuri sau a libertăților şi drepturilor fundamentale ale altor persoane.
- Recuperarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a copiilor. Dacă un copil este victimizat, traumatizat, strămutat, separat de părinți sau supus unui alt fel de abuz sau vătămare, el dispune de dreptul la recuperare și reintegrare socială. Copiii au dreptul de a primi ajutor și asistență după ce au îndurat orice tip de durere, traumă sau neglijență, pentru a-și putea recăpăta sănătatea, demnitatea și identitatea.
Fiecare copil are dreptul de a primi ajutor legal și tratament echitabil. Guvernele trebui să furnizeze bani și resurse pentru a ajuta în acest scop copiii din comunitățile sărace și lipsite de drepturi.
- Responsabilitatea Guvernelor. Guvernele trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că toți copiii se bucură de drepturile lor inalienabile și se dezvoltă într-o societate sigură și liberă. Guvernele trebuie să acorde prioritate drepturilor copilului atunci când iau în considerare orice politică majoră. Dacă legile unei țări protejează drepturile copilului mai bine decât Convenția ONU privind drepturile copilului, acele legi au o prioritate mai mare. Guvernele trebuie să depună eforturi active pentru a informa copiii cu privire la drepturile lor.
Copiii au dreptul de a fi tratați ca cetățeni. Ei merită să crească într-o societate care îi iubește, îi ține în atenție, îi respectă și protejează. Copiii au drepturi ca și adulții. Ei urmează să-și cunoască drepturile, iar adulții să contribuie la asigurarea respectării acestora.
Surse
Convenția cu privire la drepturile copilului. Salvați copiii. București, 2018.
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/c7/c7657ec7-318f-4481-967c-e6b5d9a41258.pdf
Psiholog Svetlana Rusnac
Povestea despre țară și cetățean
Poveștile expuse în continuare vor informa copii despre drepturi și responsabilități într-un mod simplu și accesibil înțelegerii lor.
Oamenilor le place să aibă în preajmă alți oameni, de aceea ei creează familii, discută cu vecinii, merg la grădiniță, la școală, iar mai apoi la serviciu unde au mulți colegi, fac întruniri de familie pentru a sărbători cele mai importante evenimente. Că doar e greu să te joci, să înveți, să muncești și chiar să sărbătorești în singurătate!
Pentru a fi împreună, oamenii au construit case apropiate una de alta ca să poată discuta și face multe lucruri în comun cu ceilalți. Așa au apărut satele și orașele. Ca să se simtă bine în localitățile lor, oamenii au construit grădinițe și școli unde învață copiii; fabrici și uzine unde muncesc adulții și produc tot de ce e nevoie pentru trai; centre medicale și spitale unde medicii au grijă de sănătatea tuturor; magazine și stadioane, muzee și săli de concert, tot ce asigură o viață mai bună și prosperă. Și fiecare se mândrește cu localitatea sa, dar și cu țara sa, care întrunește toate satele, orașele și municipiile și foarte mulți oameni.
Toți oamenii care locuiesc într-o țară se numesc cetățeni. Noi suntem cetățeni ai Republicii Moldova. A fi cetățean înseamna a face parte dintr-un grup mare de oameni care locuiesc în aceeași țară. Fiecare din cetățenii unei țări se bucură de toate privilegiile pe care aceasta le oferă atât în satul sau orașul în care locuiesc, cât și în alte localități. Aceste privilegii se numesc drepturi.
Mai mult despre drepturi vom citi într-o altă poveste. Acum doar voi spune că atunci când ești cetățean, drepturile tale sunt garantate de întreaga țară. Fiecare om și toți împreună urmează să le respecte, să te ajute să mergi la grădiniță și la școală pentru a învăța multe lucruri utile împreună cu alți copii, să te simți bine în familia ta, să crești sănătos și liber și să poți alege o profesie, să ai posibilitatea de a face multe lucruri bine, de a munci și a te odihni, să faci sport sau să călătorești, adică orice îți place și te face fericit.
Povestea despre drepturi
Pentru a fi fericit și a se bucura de lucrurile pe care și le dorește, omul are nevoie de libertate. Drepturile sunt libertatea pe care o oferă țara și cetățenii ei, iar pentru a le garanta toți se conduc de reguli numite legi, care sunt acceptate și benefice pentru fiecare cetățean.
Există și oameni a căror profesie constă în a sta la garda drepturilor fiecărui cetățean: parlamentari, oameni ai legii. Ei se asigură că drepturile fiecărei persoane sunt protejate în orice moment, fără a compromite drepturile altor persoane. Acesta este motivul pentru care avem oameni de anumite profesii precum polițiștii, procurorii, judecătorii sau avocații. Aceste profesii există pentru a ajuta la menținerea ordinii în toată țara și pentru a-i face pe toți cetățenii responsabili pentru acțiunile lor. Aceasta, deoarece libertatea și realizarea tuturor drepturilor are loc atunci, când toți cetățenii cunosc regulile locuirii împreună, le respectă și nu le încalcă, provocând un pericol pentru libertatea altui om. Despre responsabilități – îndatoriri avem o altă poveste. Acum vom vorbi despre drepturi.
Dacă libertatea este și fericire, atunci drepturile au menirea să asigure fericirea cetățenilor. Pentru a fi fericit, copilul merge la grădiniță și școală unde învață multe lucruri care-l vor ajuta în viață: își realizează dreptul la educație. Atunci când ne îmbolnăvim, mergem la medic, care ne ajută să înlăturăm durerea și boala: ne bucurăm de dreptul de ocrotire a sănătății. Dacă ne place să pictăm, să cântăm sau să facem sport, ne înscriem într-un cerc sau secție: ne realizăm drepturile de dezvoltare culturală, artistică și fizică. Pentru a câștiga bani cu care putem cumpăra tot de ce avem nevoie, mergem la serviciu: garantat de dreptul la muncă. Drepturile există în toate ocupațiile din viața noastră, ajutându-ne să facem alegeri libere și dorite. Totodată, drepturile ne protejează, sunt precum un hotar care ne apără libertatea personală de a simți, gândi, proceda în cel mai favorabil mod pentru fericirea noastră. Nimeni nu are dreptul să treacă de acest hotar, încălcând drepturile noastre. La fel cum nici noi nu avem așa drept. Îți amintești de Regula de Aur: „Nu fă altuia ce nu-ți dorești ție”? Așa am ajuns la povestea despre îndatoriri și responsabilități.
Povestea despre îndatoriri și responsabilități
Dacă drepturile sunt importante pentru existența unei persoane, atunci responsabilitățile asigură că drepturile și libertățile altor persoane sunt protejate. Cum am spus într-o altă poveste, responsabilitățile și îndatoririle servesc drept granițe care ne împiedică să abuzăm de drepturile altor persoane.
Aceste hotare, granițe au rolul de a ne proteja, a ne oferi mai multă liniște și siguranță și a ne permite să ne bucurăm de libertățile noastre într-un mediu sigur. De exemplu, dreptul nostru de a fi tratați cu stimă înseamnă, de asemenea, că trebuie să-i tratăm pe ceilalți în același mod. Iată de ce prima îndatorire fundamentală, consemnată în cea mai importantă lege a țării – în Constituție, menționează că orice persoană îşi exercită drepturile şi libertățile cu bună-credința, fără să încalce drepturile şi libertățile altora.
Multe din îndatoriri și responsabilități sunt atât de simple, încât pot fi realizate chiar și de copii. De exemplu, fiecare cetățean este obligat să protejeze mediul ambiant. De bună seamă, dacă vom ocroti natura, aceasta ne va răsplăti cu mulți copaci și flori, cu multe fructe și legume gustoase, cu apă curată și aer nepoluat, cu tot de ce e nevoie pentru a fi sănătoși și fericiți. Și pentru aceasta e nevoie să începem de la lucruri simple: să nu aruncăm gunoiul în locuri neamenajate, să sortăm deșeurile casnice, să nu irosim fără de rost apa, să sădim cât mai mulți copaci și flori.
Sau să luăm o altă îndatorire: ocrotirea monumentelor istorice. Cum vorbeam într-o altă poveste, cetățenii se mândresc cu localitatea, cu țara lor, cu istoria lăsată de strămoși. Iar monumentele istorice sunt o mărturie a faptelor strămoșilor noștri. Monumentele vor ilustra aceste fapte și după mulți-mulți ani, dacă le vom păstra.
Adulții au îndatoriri prin realizarea căror asigură bunăstarea și fericirea tuturor: să-și apere patria, să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice – pentru educație, sănătate, îmbunătățirea condițiilor de trai în sate și orașe, construcția de drumuri, stadioane, școli, grădinițe.
Cea mai importantă îndatorire a copilului constă în învățarea pas cu pas și asumarea responsabilităților simple, dar foarte importante pentru țară. De exemplu, când copilul învață cu responsabilitate, va crește un cetățean deștept și capabil să facă țara mai prosperă. Dacă va fi responsabil de sănătatea sa, va respecta regulile de circulație, nu se va supune unor riscuri, va fi sănătos și va putea să se dezvolte, realizând succese într-un anumit domeniu. Dacă va comunica respectuos cu adulții și cu alți copii, va face mulți oameni să se simtă mai bine.
Ajungând la sfârșitul acestei povești, afirmăm că drepturile și îndatoririle sunt bune prietene care nu pot exista una fără de alta. Dar despre aceasta, în altă poveste.
Povestea despre drepturile și responsabilitățile copiilor
De ce drepturile și responsabilitățile nu ar trebui niciodată tratate separat? Deoarece împreună creează un echilibru care le permite oamenilor să trăiască în pace și armonie unii cu alții. O persoană responsabilă care își cunoaște drepturile înțelege, de asemenea, că alți oameni au aceleași drepturi. Responsabilitățile ne stabilesc limite, astfel încât să nu abuzăm de drepturile altor persoane.
Drepturile și responsabilitățile creează șanse egale. Ajută la eliminarea prejudecăților și a discriminării, deoarece toată lumea merită egalitate.
Drepturile vin din societate, așa că este și responsabilitatea noastră să promovăm interesele societății folosind drepturile noastre. Legea oferă protecție pentru drepturile noastre, prin urmare ar trebui să fie de datoria noastră de a fi loiali statului și legii.
Concluzia este că responsabilitățile nu trebuie separate niciodată de drepturile noastre. Dacă ne pasă de drepturile noastre, trebuie să le arătăm altor oameni că ne pasă în general de drepturile și libertățile cetățenilor.
Vom ilustra mai jos cum se completează drepturile și responsabilitățile copiilor.
| Copiii au dreptul … | Copiii au responsabilitatea … |
| – la o educație care le dezvoltă personalitatea, abilitățile individuale, îi încurajează să respecte alți oameni, culturi și mediul înconjurător | – să profite la maximum de educația lor și să-i încurajeze pe alții să-și dezvolte abilitățile |
| – să fie tratați corect, indiferent cine sunt, de unde sunt, ce limba vorbesc, ce cred sau unde locuiesc | – să-i trateze întotdeauna corect pe ceilalți |
| – să fie ocrotiți de adulți (părinți sau îngrijitori) care fac întotdeauna ceea ce este mai bine pentru ei | – să respecte adulții pentru că fac ceea ce este mai bine pentru ei |
| – la propria părere, care este ascultată și luată în serios | – să asculte părerile altora și să le ia în serios |
| – să li se respecte intimitatea și familia | – să respecte familia și intimitatea celorlalți |
| – să fie protejat de abuzuri, rănire sau rele tratamente | – să nu-i rănească sau să-i trateze cu agresivitate pe alții |
| – la cea mai bună îngrijire medicală posibilă și la informații care îi poate ajuta să-și mențină sănătatea | – să mențină sănătatea și să-i ajute pe alții să aibă acces la îngrijire medicală bună |
| – la un standard de viață de bază care include hrană, îmbrăcăminte și un loc sigur de locuit | – să aprecieze standardele lor de viață și să-i ajute pe alții să le îmbunătățească |
| – să se bucure de acces la propria cultură, religie și limbă, chiar dacă acestea nu sunt la fel cu majoritatea oamenilor din țara lor | – să respecte cultura, religia și limba altor oameni |
| – să fie protejați de oricare fel de exploatare | – să nu-i exploateze pe alții |
| – la ajutor special dacă au fost răniți, neglijați, abuzați sau supuși la rele tratamente | – să comunice unui adult de încredere dacă a fost rănit, neglijat sau tratat rău, astfel încât să poată fi ajutat |
| – să li se acorde sprijin și sfaturi din partea părinților și a familiei | – să accepte sprijinul și să asculte sfaturile utile |
| – la nume, identitate personală și naționalitate | – să respecte identitatea, numele și naționalitățile altor oameni |
| – să afle informații și să exprime ceea ce gândesc sau cred | – să permită altora să-și exprime gândurile, chiar dacă sunt diferite de ale lor |
| – la exprimare liberă în creație literară, artă, cu excepția cazului în care acest lucru neaga drepturile altor persoane | – să respecte dreptul altor persoane la exprimare liberă în creație literară, artă |
| – la a gândi și a crede ce vor, a practica orice religie, cu îndrumarea părinților lor | – să respecte dreptul celorlalți de a gândi și de a crede ceea ce doresc |
| – la prieteni și participarea la activitatea unor cluburi, cercuri, asociații de interese, cu excepția cazului în care acest lucru neagă drepturile altor persoane | – să permită altora să-și aleagă prietenii și să se alăture cluburilor, cercurilor, asociațiilor de interese |
| – să primească ajutor de la guvern dacă sunt săraci sau au nevoi speciale | – să participe la acțiunile social utile și să-i ajute pe alții care sunt săraci sau au nevoi speciale |
| – la odihnă, joacă și relaxare | – să echilibreze timpul oferit învățării, muncii și jocului |
| – să fie protejați de orice le dăunează sănătății sau educației | – să-și apere siguranța, sănătatea și dreptul la educație |
| – să fie ajutați și tratați corect dacă sunt acuzați de încălcarea legii | – să raporteze orice comportament antisocial |
| – să se bucure de toate drepturile garantate și protejate de stat. | – să fie conștient de drepturile personale și să pledeze pentru protejarea lor. |
Cu alte cuvinte, dacă fiecare copil, indiferent de sex, origine etnică, statut social, limbă, vârstă, naționalitate sau religie are aceste drepturi, atunci fiecare are și responsabilitatea de a le exercita cu maturitate, de a-i respecta pe ceilalți și a face tot posibilul pentru a se asigura că și alții se bucură de aceleași drepturi fundamentale.
Psiholog Svetlana Rusnac