Politica de protectie a copilului

Cum îmi protejez copilul?

CCF Moldova își aliniază politicile la cele mai bune practici și standarde naționale și internaționale. În baza standardelor și recomandărilor mecanismelor naționale și internaționale, dreptul fiecărui copil la creștere într-un mediu familial protector este unul prioritar, fapt consfințit în legislația internațională (art. 9 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, Liniile directoare ONU pentru îngrijirea alternativă a copiilor) și națională (Legea 338, privind drepturile copilului, Codul Familiei, Legea 140, privind protecția specială a copiilor aflați în situații de risc și a copiilor separați de părinți, Legea 123, cu privire la serviciile sociale etc.). Drepturile copilului reflectate în Convenție trebuie să fie aplicate tuturor copiilor, fără discriminare.

COPIII trebuie să crească și să se dezvolte în FAMILII PROTECTIVE!

Copiii au nevoie de un mediu familial stabil și sănătos pentru a se dezvolta și a crește în mod optim. Familiile oferă copiilor un cadru de referință, un model și un suport emoțional esențial pentru dezvoltarea lor. Acest mediu este crucial pentru formarea identității și a încrederii în sine a copiilor. Cu toate acestea, în cazul în care mediul familial nu este unul care să satisfacă nevoile și intereselor copilului, soluțiile alternative trebuie să fie considerate pentru a proteja copiii și pentru a le oferi oportunitatea de a crește și de a se dezvolta într-un mediu sigur și sănătos.. Copiii care cresc într-un mediu familial care îi expune la abuz, neglijare sau alte tipuri de violență trebuie să fie protejați și plasați în familii alternative care pot oferi un mediu sigur și sănătos. Familia alternativă poate fi definită ca o familie care nu este legată de copil prin sânge sau prin adopție legală, ci prin plasamentul temporar, în grija unui tutore/curatore sau prin alte forme de îngrijire alternativă (Asistență Parentală Profesionistă sau casă de Copii de Tip Familie).

Conform opiniei predominante a experţilor, îngrijirea alternativă pentru copii, în mod special a celor sub vârsta de 3 ani, trebuie asigurată în situaţii bazate pe familie (Liniile directoare ONU cap. II, B, p.21).

CCF Moldova a dezvoltat politici și proceduri interne care sunt aliniate la cele mai bune practici și standarde naționale și internaționale în domeniul protecției copilului. CCF Moldova își asumă responsabilitatea de a proteja și de a promova drepturile copiilor și de a asigura că toate activitățile sale sunt în conformitate cu politicile și procedurile sale interne și cu legile și reglementările relevante în acest domeniu.

Unele dintre politicile de protecție a copilului includ:

  • Politica de protecție împotriva exploatării și abuzului sexual (PEAS) în conformitate cu Ghidul practic și setului de instrumente, dezvoltat de UNICEF și parteneri.
  • Politica de protecție a copilului se referă la măsurile și procedurile care sunt luate pentru a proteja copiii de orice formă de neglijare, abuz sau exploatare. Aceste politici includ adesea norme și reglementări juridice care stabilesc responsabilitățile părinților, ale autorităților guvernamentale și ale altor instituții cu privire la protecția copiilor.
  • Protejarea copiilor împotriva abuzului fizic, sexual sau emoțional.
  • Asigurarea accesului la sistemul de asistență socială și la servicii de
    îngrijire pentru copiii cu nevoi specifice.
  • Protejarea drepturilor copilului la educație și dezvoltarea armonioasă.
  • Sprijinirea familiei pentru a preveni separarea de copii sau pentru a permite reunirea familiilor.
  • Acces la servicii de protecție a copiilor în situații de urgență sau de dezastre naturale.
  • Încurajarea implicării copiilor în deciziile care îi afectează.
  • Încurajarea comunității de a participa la dezvoltarea și implementarea politicilor de protecție a copilului.

Cum recunoaştem semnele de abuz şi cum raportăm un caz de abuz?

Recunoaşterea indicatorilor uni posibil abuz este o acţiune complexă şi nu există o grilă care ar permite o recunoaştere uşoară. Există semne alarmante care vă pot alerta, dar ele trebuiesc observate şi analizate cu mare atenţie. Nu trebuie automat să vă asumaţi că are loc abuzul, pentru că vorbind cu copilul puteţi descoperi ceva destul de inocent. Este important, totuşi să nu neglijaţi schimbările semnificative din comportamentul copilului: lacrimi, îngrijorări, frică, semne fizice. Nu treceţi cu vederea aceste semne, dar ţineţi minte că nu este rolul Dvs. să deveniţi un anchetator. Folosiţi-vă de schema raportării unui posibil abuz.

Conform Legii Nr. 45 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, Publicat : 18.03.2008 în Monitorul Oficial Nr. 55-56, art. Nr.: 178. Data intrării în vigoare: 18.09.2008, următoarele articole prevăd raportarea abuzului:

Articolul 12. Persoanele care pot depune cerere despre comiterea actelor de violenţă în familie

Persoanele care pot depune cerere despre comiterea actelor de violenţă în familie sânt:

  1. victima;
  2. în situaţie de criză, membrii de familie;
  3. persoanele cu funcţie de răspundere şi profesioniştii care vin în contact cu familia;
  4. autoritatea tutelară;
  5. alte persoane care deţin informaţii despre pericolul iminent de săvârşire a unor acte de violenţă sau despre săvârşirea lor.

Articolul 13. Depunerea cererii

1. Cererea despre comiterea actelor de violenţă în familie se depune:

  1. la organul afacerilor interne;
  2. în instanţă de judecată;
  3. la organul de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi copilului;
  4. la autoritatea administraţiei publice locale.

2. Cererea se depune la locul:

  1. de domiciliere al victimei;
  2. temporar de reşedinţă al victimei dacă aceasta a părăsit domiciliul pentru a evita continuarea
    violenţei directe;
  3. de reşedinţă al agresorului;
  4. în care victima a căutat asistenţă;
  5. în care a avut loc actul de violenţă.

3. Pentru depunerea în instanţă de judecată a cererii despre comiterea actelor de violenţă în familie nu se plăteşte taxă de stat.

Articolul 15. Măsurile de protecţie

1. Instanţa de judecată emite, în 24 de ore de la primirea cererii, o ordonanţă de protecţie, prin care poate oferi asistenţă victimei, aplicând agresorului următoarele măsuri:

  1. obligarea de a părăsi temporar locuinţa comună ori de a sta departe de locuinţa victimei, fără a decide asupra modului de proprietate asupra bunurilor;
  2. obligarea de a sta departe de locul aflării victimei;
  3. obligarea de a nu contacta victima, copiii acesteia, alte persoane dependente de ea;
  4. interzicerea de a vizita locul de muncă şi de trai al victimei;
  5. obligarea, până la soluţionarea cazului, de a contribui la întreţinerea copiilor pe care îi are în comun cu victima;
  6. obligarea de a plăti cheltuielile şi daunele cauzate prin actele sale de violenţă, inclusiv
    cheltuielile medicale şi cele de înlocuire sau reparare a bunurilor distruse sau deteriorate;
  7. limitarea dispunerii unilaterale de bunurile comune;
  8. obligarea de a participa la un program special de tratament sau de consiliere dacă o asemenea acţiune este determinată de instanţa de judecată ca fiind necesară pentru reducerea violenţei sau dispariţia ei;
  9. stabilirea unui regim temporar de vizitare a copiilor săi minori;
  10. interzicerea de a păstra şi purta armă.

2. Responsabilitatea de informare a agresorului despre ordonanţa de protecţie şi de aplicare a acesteia revine inspectorului de sector în conlucrare cu asistentul social.

3. Măsurile de protecţie prevăzute la alin.(1) se aplică pe un termen de până la 3 luni, pot fi
retrase odată cu dispariţia pericolului care a condiţionat luarea acestor măsuri şi pot fi prelungite în cazul unei cereri repetate sau al nerespectării condiţiilor prevăzute în ordonanţa de protecţie.

4. Aplicarea măsurilor de protecţie nu împiedică iniţierea procedurii de divorţ, partajării averii comune, decăderii din drepturile părinteşti, luării copilului fără decădere din drepturile părinteşti şi altor acţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare.

5. Supravegherea îndeplinirii măsurilor de protecţie stabilite de instanţă ţine de competenţa
organelor afacerilor interne, organelor de asistenţă socială şi altor organe, după caz.

6. Instanţa de judecată poate retrage măsurile de protecţie la cererea întemeiată a victimei. În cazul victimelor copii şi persoane aflate în stare de neputinţă, examinarea de către instanţă a cazului este obligatorie.

7. Contestarea ordonanţei de protecţie se face în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Categoriile de copii vulnerabili la situații de abuz

În activitatea sa, organizația obștească CCF Moldova lucrează cu categorii de copii care vin din diferite medii sociale. Mulți dintre ei sunt/au fost supuși riscului de maltratare din cauza unor circumstanțe:

  • Dizabilitate;
  • Grup etnic minoritar;
  • Condiții de viață în stradă;
  • Instituție rezidențială/medii de îngrijire alternativă și sisteme de justiție juvenilă;
  • Boală severă în familie;
  • Solicitanții de azil și refugiații;
  • Conviețuirea cu familia în care există abuz de alcool și droguri sau violență domestică;
  • Pierderea membrilor familiei ca urmare a unei boli / violență;
  • Practici tradiționale dăunătoare, de exemplu: circumcizia feminină.
  • Protejarea și promovarea bunăstării copilului

Menținerea copiilor în siguranță implică procesul de protejare a acestora de neglijare și abuz, prevenind deteriorarea sănătății și dezvoltării, asigurând creșterea lor în condiții de îngrijire sigură și eficientă, cu scopul de a permite copilului să aibă șanse optime de viață și pentru o maturizare cu succes.

Promovarea drepturilor copilului, cu scopul de a schimba modul în care copiii sunt priviți și tratați, se află în centrul activității CCF/HHC Moldova din toate perspectivele și este un element cheie al unei strategii globale pentru a preveni maltratarea copiilor.

Ținând cont de faptul că HHC UK aderă la principiile de bază ale Grupului de lucru al Organizației Națiunilor Unite de prevenire a exploatării sexuale și a abuzurilor în crizele umanitare 2002, CCF Moldova, în calitate de reprezentant al acestei organizații respectă aceleași principii pe care se aplică în activitatea sa, implementând diverse proiecte.

Categoriile de copii vulnerabili la situații de abuz

Un element cheie în efortul de a proteja bunăstarea tuturor copiilor este promovarea drepturilor lor. Din perspectiva activității organizației, copiii au dreptul:

  • să fie sănătoși;
  • să aibă siguranță;
  • să aibă parte de bunăstare și dezvoltare pentru a putea fi realizat întregul potențial al copilului;
  • să fie valorificat, respectat și înțeles în contextul culturii, religiei și etnicității proprii;
  • să fie ascultat și să i se acorde o atenție deosebită opiniilor;
  • să fie încurajat și ajutat să participe la deciziile care îi vizează.

Acest lucru, la rândul său, sporește siguranța atunci când copiii au ocazia de a participa și de a simți că contribuțiile lor sunt valorificate și sunt mult mai dispuși să vorbească atunci când sunt și se simt în siguranță.

Pentru ca aceste drepturi să fie respectate toți cei care comunică cu copiii, trebuie:

  • Să-i trateze pe copiii în mod echitabil și să îi recunoască ca indivizi;
  • Să trateze fiecare copil cu demnitate, respect, sensibilitate și corectitudine;
  • Să colaboreze cu copiii în bază de parteneriat bazat pe încredere și respect reciproc;
  • Să valorifice opiniile copiilor, fiind luați-le în serios.