Reprezentarea taților în cultura tradițională promovează adesea stereotipul că aceștia ar fi părinți incompetenți, detașați emoționali, cu rol secundar în creștere și educare neavând aceeași importanță pentru copiii lor. Au fost percepuți des, doar ca niște parteneri de joacă ai copiilor cu roluri nesemnificative în creșterea și educarea lor.
Din perspectivă istorică, femeile au fost adesea percepute ca principalele persoane responsabile de îngrijirea copiilor. Ca rezultat, tații se simt adesea presați să stea în umbră când vine vorba de implicarea în creșterea copiilor. Deseori aceștia devin subiectul glumelor sau ridicolului pentru activități precum schimbarea scutecelor sau exprimarea interesului pentru concediul de paternitate.
Cu toate acestea, în multe țări, conceptele legate de gen și de rolurile părintești s-au schimbat în mod semnificativ. Cercetări noi din domeniul parentingului sugerează că dragostea maternă este importantă și specială dar implicarea activă a unui tată joacă un rol la fel de semnificativ în dezvoltarea sănătoasă a copilului. Aceștia încetează a reprezenta doar un sprijin pentru mame; se consideră că acei copiii care au tați sensibili și susținători tind să dezvolte abilități sociale mai bune și să aibă relații mai sănătoase cu semenii lor.
Nu mai suntem așadar limitați de rolurile tradiționale; tații sunt încurajați să se implice activ și să dezvolte legături semnificative cu copiii lor. Zilele tatălui care se retrage în umbră și susține familia de la distanță au trecut. În explorarea noii paternități trebuie să avem curajul de a descoperi ce se potrivește cel mai bine pentru noi ca indivizi, dar și pentru noi ca cuplu, ca părinți. Este încă prea devreme pentru a declara că am scăpat complet de stereotipuri, dar putem afirma cu încredere că, calea către paternitate este deschisă; cu siguranță va implica noi încercări și noi evoluții în deceniile următoare.
Asistăm așadar, la o transformare majoră a rolului taților. Această transformare a implicat o varietate de tranziții, a stârnit multă reflecție și, desigur, a generat multe îndoieli. În cele din urmă, este normal să existe o oarecare confuzie, bărbații își reevaluează convingerile și percepțiile cu privire la paternitate și își redefinesc propria identitate ca părinți.
Avem descrise mai jos 12 moduri prin care tații influențează dezvoltarea copilului:
1. Dezvoltare intelectuală și cognitivă. Un tată activ poate ajuta la creșterea inteligenței emoționale și a capacităților de rezolvare a problemelor copilului tău. Studiile arată că copiii cu tați care au fost implicați activ pe parcursul primului an de viață al copilului lor au rezultate mai bune la evaluările dezvoltării cognitive și demonstrează o capacitate crescută de curiozitate și explorare. Copiii crescuți cu tați activi tind să obțină scoruri mai mari la testele verbale și de matematică și sunt mai puțin probabil să abandoneze școala sau să comită infracțiuni juvenile. Implicarea taților în activități precum cititul, rezolvarea de puzzle-uri sau explorarea științifică împreună cu copiii poate contribui la dezvoltarea abilităților cognitive ale acestora.
2. Crește încrederea în forțele proprii. Sprijinul emoțional oferit de un tată copilului îl ajută pe acesta să înțeleagă cât de mult este apreciat și iubit. Copiii cu tați care îi susțin au mai multe șanse să aibă o stimă de sine ridicată și sunt, în general, mai fericiți și mai încrezători. Ei demonstrează, de asemenea, o toleranță mai mare la stres/frustrare, mai puțină ezitare/frică în situații noi și o capacitate crescută de a rezista presiunii colegilor și de a se ridica singuri.
3. Modele și exemple de comportament. Prin activitatea și comportamentul lor tații oferă copilului un model masculin pozitiv, ajutând astfel la promovarea și întărirea comportamentelor. Drept urmare, copiii cu tați mai implicați tind să aibă mai puține probleme de comportament și de control al impulsurilor, au durate mai lungi de atenție și un nivel mai ridicat de sociabilitate. Acești copii tind de asemenea, să fie mai generoși cu o conștientizare sporită a nevoilor și drepturilor celorlalți. Tații servesc ca modele pentru comportamentul copiilor lor. Prin comportamentul lor pozitiv, tații pot influența modul în care copiii învață să interacționeze cu ceilalți și să gestioneze situațiile dificile.
4. Autonomia și încrederea în sine. Tații care încurajează și susțin copiii în îndeplinirea sarcinilor și obiectivelor lor contribuie la dezvoltarea autonomiei și a încrederii în sine.
5. Perspectivă diferită. Copiii pe parcursul creșterii și dezvoltării lor, în mod natural au multe întrebări, din acest punct de vedere mamele și tații abordează aceste subiecte în moduri diferite. Părinții activi cu abordări diferite pot fi o sursă excelentă de a expune copiii la o gamă largă de perspective și rezolvare de probleme. Tații activi au o oportunitate unică de a-și împărtăși perspectiva asupra vieții și de a-și învăța copiii abilități de viață valoroase.
6. Dezvoltarea socială. Implicarea taților în viața copiilor poate contribui la dezvoltarea abilităților sociale ale acestora. În interacțiunile cu tații copii pot învăța despre empatie, toleranță, comunicare și relații interpersonale.
7. Dezvoltarea emoțională, a sentimentului de dragoste și compersiune. Tații pot contribui la dezvoltarea emoțională a copiilor prin oferirea de afecțiune, susținere emoțională și stabilirea unei relații de încredere. Aceasta ajută copiii să dezvolte abilități de gestionare a emoțiilor și relații sănătoase. A avea un tată ca sursă constantă de dragoste și încurajare ajută la asigurarea faptului că copiii cresc fericiți și sănătoși, cu o stimă de sine ridicată. A avea un tată activ îl face pe copil să se simtă iubit, să transmită iubire și să se bucure de fericirea altora.
8. Setarea unor așteptări ridicate. Tații pot influența dezvoltarea copiilor prin stabilirea unor așteptări ridicate pentru reușită și încurajarea acestora să-și atingă potențialul maxim.
9. Responsabilitate și muncă în echipă. Tații pot preda copiilor valori legate de responsabilitate și munca în echipă prin implicarea celor mici în sarcinile de zi cu zi și prin demonstrarea modului în care membrii unei familii lucrează împreună.
10. Reziliența. Tații pot juca un rol important în dezvoltarea rezilienței copiilor prin sprijinul oferit în fața dificultăților și prin învățarea acestora să facă față eșecurilor cât și provocărilor.
11. Educația financiară și estetică. Tații pot contribui la dezvoltarea abilităților financiare ale copiilor prin discuții despre bani, economisire și gestionarea bugetului familial. În perspectivă estetică tații pot contribui la dezvoltarea aptitudinilor speciale pentru frumos și a creativității estetice.
12. Dezvoltarea identității de gen. Tații pot influența modul în care copiii înțeleg și își construiesc propria identitate de gen, promovând egalitatea de gen și eliminând stereotipurile de gen.
În concluzie, implicarea taților în viața și dezvoltarea copiilor lor este esențială pentru a le oferi un cadru solid pentru creșterea și dezvoltarea lor. Această implicare are un impact semnificativ asupra aspectelor emoționale, sociale, cognitive și morale ale copiilor.
Psiholog Dan Simion
